Eseu rascolitor asupra conditiei umane, filmul are ca pretext viata pictorului de biserici Andrei Rubliov. Periplul creatorului printr-o Rusie sfasiata de ignoranta si cruzime dar si incercata de visul inaltarii si al zborului, intalnirea memorabila cu Teofan Grecul, alt cunoscut pictor de biserici care ii influenteaza modul de a gandi si tradarea semenilor – moment in urma caruia Andrei Rubliov refuza sa mai vorbeasca 14 ani – sunt punctele de trecere ale acestei pelicule memorabile. Salvarea si “revenirea in lume” se produc in apropierea finalului, atunci cand pictorul il cunoaste pe adolescentul Boriska, neverosimilul constructor de clopote. Problema dumnezeirii si a religiei, cruzimea si dragostea purificatoare, decaderea si inaltarea sunt tot atatea teme de grava meditatie pentru regizorul Andrei Tarkovski. Cautarile pline de speranta si truda, tristete si deznadejde sunt in final incununate de pictarea de catre Andrei Rubliov a celebrei “Sfinte Treimi”, expresie a starii de gratie si a iluminarii.