“Antonioni continua analiza universului alienarii: dar cazul pe care il descrie de aceasta data este atat de dramatic, atat de patetic, incat te poti intreba daca acest concept al alienarii nu a trecut (sau e pe punctul de a trece) de la sensul sau filosofic la sensul sau patologic. (…Acest admirabil “Desert rosu” nu poate lasa pe nimeni indiferent, strigatul de spaima lansat de Antonioni in fata lumii de maine privindu-ne pe toti.)” – Marcel Martin – 1964 (Cinema 64)