“Despre Noptile albe ale lui Visconti trebuie sa vorbesti intr-un limbaj simplu, fiindca filmul este simplicitatea insasi, si cu mai multa arta, fiindca este filmul unui artist. Nici o slabiciune, nici o eroare, este o pura bijuterie! Visconti, pe care multa vreme l-am nesocotit, a stiut sa faca din aceasta opera (de circumstanta) o capodopera de circumstante favorabile si de fluiditate poetica. Daca toate celelalte filme interpretate de Maria Shell, Jean Marais si Mastroianni ar fi fost proaste, ei ar fi meritat totusi sa ajunga in paradisul actorilor, numai pentru faptul de a-si fi oferit, cu atata daruire, una ochii ei, altul ridurile lui, si al treilea, lacrimile lui, acestei opere genial controversate, perfect stapanite, teribil de precisa si vie…” spunea Francois Truffaut intr-o gazeta de film in ’58.