Doina groparilor spune povestea de zi cu zi a singurilor locuitori vii ai unuia dintre cele mai mari cimitire din Europa, groparii şi microcosmosul în cadrul căruia îşi desfăşoară activitatea, cimitirul „Doina” din Chişinău, Republica Moldova. Bătrâni, tineri, creştini, musulmani, celebrităţi, necunoscuţi, români, ruşi, evrei, ţigani – cu toţii ajung la „Doina” decedaţi. Fie iarnă, primăvară, vară sau toamnă, ocupaţia groparilor rămâne mereu aceeaşi: sapă şi îngroapă. Ei sapă pământul ascuns în întuneric şi-l aruncă la suprafaţă, către lumină. E un drum dinspre negru spre alb şi vice-versa. Cei patru pereţi între care muncesc groparii le par multora un soi de înrămare a realităţii unei munci constante. Pentru cei mai mulţi, meseria de gropar e una mai degrabă „exotică”, „morbidă”, dar şi „murdară”. Atitudinea groparilor faţă de cei morţi şi de înmormântări e una de simplă rutină. Sunt imuni la lacrimi şi bocete. Par să nu se teamă şi să fie lipsiţi de sensibilitate. Clişeul „negru” ce li se atribuie reprezintă, de fapt, o realitate multicolorată şi plină de nuanţe. Filmul explorează şi analizează practicarea uneia dintre cele mai vechi meserii din istorie.